- clarobscúr
- s. n. (sil. mf. clar-), pl. clarobscúruri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
clarobscúr
Look at other dictionaries:
clarobscur — CLAROBSCÚR, (2) clarobscururi, s.n. 1. Procedeu grafic şi pictural cu ajutorul căruia se obţine redarea volumelor prin distribuirea gradată a umbrei şi a luminii sau prin efecte de contrast puternice. 2. Gravură în lemn realizată în mai multe… … Dicționar Român
clarobscur — cla|robs|cur Mot Agut Nom masculí … Diccionari Català-Català
luminism — LUMINÍSM1 s.n. Varietate de clarobscur în artele plastice. – Din fr. luminisme. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LUMINÍSM2 s.n. Iluminism. – Lumină + suf. ism (după iluminism). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
tenebros — TENEBRÓS, OÁSĂ, tenebroşi, oase, adj. (livr.) Întunecos, sumbru, obscur. ♦ (Substantivat, m.; la pl.) Grup de pictori italieni din sec. XVII, a căror pictură este caracterizată prin atmosferă întunecată şi prin treceri bruşte de la lumină la… … Dicționar Român
clar — CLAR, Ă, clari, e, adj. 1. (Despre imagini vizuale) Care se distinge bine, desluşit; vizibil; (despre ape) limpede; (despre surse de lumină) care împrăştie o lumină limpede, strălucitoare. ♢ (Substantivat, n.) Clar de lună = lumină strălucitoare… … Dicționar Român
impresionism — IMPRESIONÍSM s.n. Mişcare artistică apărută în a doua jumătate a sec. XIX, caracterizată prin renunţarea la contururile precise, la detalii, la clarobscur spre a reda cât mai sugestiv lumina (în pictură), prin modelarea fragmentară a suprafeţelor … Dicționar Român
penumbră — PENÚMBRĂ, penumbre, s.f. 1. Zonă incomplet luminată, cuprinsă între zona umbrită şi cea luminoasă din spatele unui corp opac; p. gener, zonă slab luminată; semiobscuritate. 2. (pict.) Zonă de trecere între lumină şi umbră. – Din fr. pénombre. cf … Dicționar Român
